scrolltotop

miercuri, 26 septembrie 2012

Trei bile negre: Petrom, Cuprumin si acum Oltchim. Traseul care ne poate exclude de pe harta investitorilor


Dupa esecul ofertei Petrom si colapsul privatizarii Cuprmin, Oltchim risca sa devina o noua bila neagra pentru economia romaneasca. Ce efecte au privatizarile esuate in economie si ce lectii putem invata din experienta tarilor care au inceput procesul de vanzare a activelor statului inca din anii '80?  
Privatizarile au devenit o politica economica in multe dintre tarile in curs de dezvoltare odata cu venirea la putere a lui Ronald Reagan in Statele Unite si a lui Margaret Thatcher in Marea Britatie. Prin cei doi lideri carismatici si reformatori s-a dezvoltat si curentul de gandire referitor la suprematia management-ului privat in fata celui exercitat de stat. 
Dupa cum precizeaza Joseph E. Stiglitz in cuvantul inainte al cartii "Privatization, Successes and Failures", editata de Gerard Roland, perceptia curenta este ca intreprinderile pot fi gestionate mult mai eficient de catre privati si ar fi oportunitati mult mai reduse pentru coruptie.
Odata cu acest semnal dat de Thatcher si Regan, FMI si Banca Mondiala au impins statele cu probleme si cele in curs de dezvoltare sa privatizeze cat se poate de mult si cat se poate de repede. "Privatizarile au devenit nu doar stalpii Consensului de la Washington, dar si conditii impuse tarilor care cautau asistenta", spune Stiglitz.
Pe de alta parte, privatizarile au fost marcate nu de putine ori si de abuzuri, astfel incat in multe tari anumite persoane influente au reusit sa puna mana cu foarte putini bani pe active importante ale statului, devenind peste noapte miliardari.
Rusia este cel mai bun exemplu in acest sens, fiind bine cunoscuta si documentata ascensiunea oligarhilor, tocmai prin intermediul acestor privatizari "de succes".
Criticii intreprinderilor detinute de stat sustin ca aceste companii nu puteau fi gestionate din cauza coruptiei, iar oficialii guvernului din fruntea acestora nu actionau de multe ori in interesul companiei. Problema aceasta, denumita in economie agent-principal, este recunoscuta si de profesorul de economie Adrian Mitroi. El reconfirma cliseul ca "statul este un prost administrator", dar in acelasi timp nici privatii nu sunt mai buni, avand in vedere ca "dupa ce acestia isi extrag renta nu mai dezvolta afacerea mai mult de un ciclu economic".
Cu siguranta, cele mai dramatice experiente in ceea ce priveste privatizarile s-au petrecut in tarile in curs de tranzitie, cand fostele economii socialiste au fost transformate pe parcursul unui deceniu in economii de piata.
Dupa cum arata graficul de mai jos, din studiul "Privatization: What Have We Learned?" de Sergei Guriev si William Megginson, cele mai multe privatizari au avut loc intre 1990 si 2000.

Opt lectii ale privatizarilor:

Potrivit studiului citat mai sus, putem extrage o serie de lectii de pe urma proceselor de privatizare incepute in anii '80 si orchestrate in cele mai multe cazuri de FMI.
1. Privatizarile confera beneficii substantiale. In unele cazuri productivitatea se dubleaza, dar in altele totusi creste cu procente de o cifra. Potrivit studiului lui Sergei Guriev si William Megginson, media in ceea ce priveste sporul de productivitate este de circa 20%.
2. Privatizarile sunt acompaniate de obicei fie de o stagnare a somajului sau de o reducere a lui. Totusi, statul trebuie sa fie pregatit si pentru o crestere a ratei somajului, dar experienta ne-a dovedit ca majoritatea statelor au controlat aceasta problema bine.
3. Privatizarile genereaza de obicei castiguri de bunastare, peste cele datorate cresterii productivitatii la nivelul companiei
4. Restructurarea companiilor de stat inainte de privatizare au sanse mici de reusita
5. Programele de privatizare in masa sunt inferioare abordarii companie cu companie. 
6. Privatizarile sunt mai eficiente cand procesul este mai transparent si deschis investitorilor straini. Totusi, jucatorii locali fac presiuni de multe ori impotriva participarii strainilor, facand apel la nationalism. Excluderea strainilor duce la obtinerea unor preturi mai mici si eficienta post-privatizare redusa.
7. Privatizarea prin Bursa are un efect benefic in ceea ce priveste dezvoltarea pietei de capital locale
8. Privatizarile functioneaza bine acolo unde institutiile sunt eficiente.
  
Cum afecteaza economia o privatizare nereusita?

Practic, dupa trei esecuri consecutive in ceea ce priveste vanzarile de active sau pachete de actiuni detinute de stat, investitorii straini se vor uita de doua ori inainte de a mai participa la o alta oferta.
Chiar premierul Victor Ponta a confirmat dupa incheierea licitatiei cu strigare pentru vanzarea pachetului detinut de stat la Oltchim, ca TISE, compania rusa interesata de cumpararea combinatului chimic, s-a retras in ultimul moment, "nedorind sa intre in acest joc politic declansat de domnul Diaconescu".
"Dar aceasta companie, in scrisoarea pe care ne-a adresat-o, ne-a spus foarte clar ca in acest moment nu mai vrea sa participe, dar ramane interesata", a spus Ponta, citat de Mediafax.
Pe langa cele trei nereusite enumerate mai sus, circul produs cu ocazia licitatiei pentru Oltchim scad si mai mult imaginea Romaniei in ochii investitorilor straini.
Pe langa efectele negative care se rasfrang pe canalul increderii, esecul unei privatizari inseamna si blocarea unor investitii, iar in cazul Oltchim s-ar putea sa insemne neplata salariilor pentru mii de angajati.

"Romania nu are privatizari de succes, ci doar privatizari reusite"

Economistul Adrian Mitroi crede ca Romania nu a cunoscut privatizari de succes, ci doar privatizari reusite, avand in vedere ca majoritatea vanzarilor nu au tinut cont de vreun plan de afaceri, de o strategie pe termen lung a cumparatorului sau de alte aspecte calitative.
"Privatizarile nu inseamna doar un pret platit, pentru ca nu cumperi un frigider, ci inseamna si procesul de service al datoriei, un plan strategic, etc", a explicat Mitroi.
De asemenea, el critica si abordarea FMI in ceea ce priveste privatizarile, pentru ca politica Fondului vine la p sachet de masuri care sunt depasite de circumstantele locale. "Sunt niste solutii mesianice, dar nu sunt bine pregatite", conchide economistul.


Sursa: www.wall-street.ro,  24 septembrie 2012, autor Razvan Enache