Vom rămâne în purgatoriul datoriei şi penitenţa austerităţii de capital pentru o perioadă mai lungă
Ajutorul public pentru sectorul privat nu poate fi despărţit de hazardul moral inerent acestor teritorii necartografiate ale politicilor macroeconomice şi tocmai de aceea, soluţiile suboptimale impuse de acest impas al politicilor economice nu creează exact ceea ce avem nevoie cel mai mult, locuri de muncă şi creştere economică suficientă, a declarat Adrian Mitroi, în calitate Lector, Investiţii şi Finanţe Comportamentale, Academia de Studii Economice.
Adrian Mitroi, secretar general al CFA România, a vorbit într-un interviu acordat AGERPRES, despre perspectiva cursului de schimb, credite neperformante şi bula speculativă punctată în ultima perioadă de multe case de brokeraj şi eventualele influenţe în economia românească.
AGERPRES: Banca Naţională a României a anunţat un excedent al contului curent al balanţei de plăţi şi în luna martie. Ce părere aveţi despre aceste date?
Adrian Mitroi: Chiar dacă excedent are o conotaţie pozitivă, această poziţie arată şi un deficit de intenţie investiţională, şi deci al contului de capital. Investiţiile Străine Directe rămân cronic mici şi insuficiente prin comparaţie cu istoria mai favorabilă şi cu necesarul nostru de finanţare pentru creştere economică.
Deficitul fiscal scăzut va conduce eficient spre stabilizarea ratei datoriei publice pe PIB, chiar dacă vine de la 13,4 în 2008 la 37,8 în 2012. Consecutiv, dezechilibrul macroeconomic tinde să se echilibreze, cu o inflaţie de primăvară de sub 4,5% faţă de media de 7% pre criză. Deficitul de cont curent a scăzut remarcabil de la 11,7% în 2008 la sub 4% în 2012.
O altă parte a explicaţiei se susţine şi de interesul preponderent al capitalului extern doar pentru achiziţia de datorie publică, evident cu efectul secundar favorabil asupra cursului şi a dobânzilor. Alftel spus, politica fiscală poate ajuta indirect trendul dizinflaţionist al unor dobânzi mai mici, completând efortul, cel puţin de mesaj până acum, Băncii Centrale de intrare într-un ciclu de relaxare monetară.
AGERPRES: Cum vedeţi evoluţia leului în perioada următoare?
Adrian Mitroi: Ca economist şi analist de investiţii apreciez volatilitatea. Probabil responsabilii economici sunt adversari ai acestei volatilităţi, în primul rând din conotaţia socială şi politica asociată cu volatilitate. Un leu mult prea stabil sau prea apreciat reduce din presiunea pusă pe restructurare şi eficientizare, ameliorarea deficitului de productivitate – mama tuturor deficitelor. Competitivitatea monetară este efemeră, doar cea care se susţine pe productivitate şi pe avantaje competitive netransportabile (cele care nu sunt legate de costul scăzut al forţei de muncă, fiscalitate favorabilă) ci pe cele care structural, de poziţionare geostrategică economic şi politic, proximitate de piaţă consumatorului.
AGERPRES: Credeţi că leul se va aprecia în perioada următoare?
Adrian Mitroi: Acum, când avem o depreciere ceva mai pronunţată, şi care este corelată şi cu o ieşire uşoară a investitorilor de pe mai toate pieţele emergente europene, avem tentaţia să vedem leul către 4,5 lei/euro în orizontul sfârşit de an. Sunt precaut şi circumspect despre evoluţia următoare a economiei mondiale şi europene, şi totuşi România este ceva mai bine poziţionată, şi va fi în plutonul economiilor fără deficit excesiv, cu creştere economică nominală mai mare de 1%, cu acces relativ liber la piaţa de finanţare şi refinanţare în toate valutele. Interpretarea favorabilă pe care o dau volatilităţii, atât timp cât este în limite acceptabile pentru intervale de timp relevante se bazează pe necesitatea eficientă pe termen mediu şi lung de redeplasare a riscurilor spre emitentul de risc, acolo unde au fost luate iniţial. Adică, ajutorul public pentru sectorul privat nu poate fi despărţit de hazardul moral inerent acestor teritorii necartografiate ale politicilor macroeconomice. Tocmai de aceea, soluţiile suboptimale impuse de acest impas al politicilor economice nu creează exact ceea ce avem nevoie cel mai mult, locuri de muncă şi creştere economică suficientă.
Chiar dacă nu ne place, vom rămâne în purgatoriul datoriei şi penitenţa austerităţii de capital pentru o perioadă mai lungă. Finanţarea instituţională a deficitului este, din nefericire, condiţionată de politici austere pe termen lung.
AGERPRES: Volumul restanţelor populaţiei şi firmelor, la instituţiile de credit, a crescut cu 0,82% în aprilie, iar volumul total creditelor a scăzut cu 1,66%, potrivit datelor Băncii Naţionale a României (BNR). Credeţi că este posibil să vedem, în continuare, o creştere a ponderii creditelor neperformante în total credite şi în aprilie? În luna martie nivelul creditelor neperformante se ridica la 19,08%.
Adrian Mitroi: Acest indicator, deşi aspru, tinde să nu mai crească atât de evident până acum. Nici nu poate să fie altfel, întrucât mediul economic este neutru spre defavorabil mai ales în ceea ce priveşte piaţa muncii şi investiţiile străine. Din nefericire, investiţiile reale se opresc undeva înainte de a trece Carpaţii, şi acest deznodământ este de fapt nota de plată a faptului că nu am pus dezvoltarea infrastructurii de transport în topul priorităţii naţionale. Ne amăgim că putem şi fără această prioritate, dar ştim cu toţii ce ne lipseşte cel mai mult – ordinea, disciplina şi capacitatea de planificare strategică a interesului naţional.
AGERPRES: Vi se pare mare nivelul acestor credite neperformante în România?
Adrian Mitroi: Nu, pentru că avem comparaţie favorabilă nouă cu regiunea. Comparaţi vă rog cu exonerarea debitorilor faţă de expunerea către CHF (franc elveţian n.r) pe care au practicat-o alţi membri ai UE. România nu a derapat în niciun fel prin măsuri extra manual, de genul acestor scutiri sau de genul deluviului monetar practicat de autorităţile monetare de pe alte meleaguri. Noi am stat într-o cuminţenie financiară productivă, dar nu am folosit acest palier favorabil pentru măsurile dure de reformă structurală care ne-ar fi prins foarte bine acum. În business şi în economie, ceea ce este greu este ceea ce contează până la urmă şi rezultatele bune vin doar după măsuri bune şi curajoase.
AGERPRES: Banca Naţională a dat semnale, în ultima perioadă, că ar putea scădea dobânda cheie în acest an, intrând astfel într-un ciclu de reducere. De ce credeţi că băncile comerciale întârzie cu scăderea dobânzilor la credite, mai ales având în vedere ultima decizie de politică monetară?
Adrian Mitroi: Corelaţia dintre dobânda semnal şi cea transmisă în creditarea economiei reale scade puternic în perioadele post criză economică şi financiară. Rata dobânzii este o componentă masivă a costului capitalului, iar acest cost al acţionarilor nu este decât parţial legat de viitor, ci mai mult de trecut. Ponderea neperformanţei trecute se vede şi în costul aşteptat mai mare al capitalului. Este acelaşi tip de iluzie optică financiară în care comparăm dobânda curentă de depozit cu inflaţia istorică şi nu cea aşteptată pentru a face o estimare de randamente reziduale reale.
Relaxarea monetară se poate face printr-o mulţime de tehnici, mai mult sau mai puţin convenţionale. Pentru ţările dezvoltate, scopul principal (dar care nu este niciodată clar verbalizat de narativul Băncii Centrale) al relaxării este acela de a scădea rata de actualizare a fluxurilor viitoare de cash care se asociază instrumentelor financiare (emise atât de Guvern cât şi privat) şi deci de a creşte valoarea prezentă a acestor fluxuri şi în consecinţă de a da un impuls favorabil prin comparaţie cu preţul curent al acestor active (mai mic) şi de îmbunătăţire a percepţiei investitorului despre averea personală în creştere, sau cel puţin cu potenţial de creştere mai ridicat decât până acum. Acest efect de iluzie optică financiară – efectul de avere cum este numit în finanţele comportamentale este favorabil consecutiv şi atitudinii de consumator a investitorului, a suportului favorabil implicit pentru piaţa muncii şi a investiţiilor de capital. Acest aspect are şi efectul secundar asociat, cel de dilemă a modalităţii în care Banca Centrală va trebui să iasă din acest proces de supra acomodare monetară cu pierderi cât mai mici atât instituţionale cât şi pentru ansamblul economiei. Şi numai percepţia pieţei că banca nu mai este un cumpărător activ (doar un deţinător) de credit suveran este suficient să împingă dobânzile mai sus (acum, SUA, Japonia); cum va repune pe piaţa bancară stocul de titluri pe termen lung (cu preţul cel mai sensibil la rata dobânzii) este altă întrebare, la care toată lumea are o părere.
AGERPRES: De ce credeţi că băncile, atunci când creşte dobânda cheie cresc repede dobânzile, iar când scade aşteaptă ceva vreme până să facă o astfel de modificare?
Adrian Mitroi: Este o corelaţie inversă bine documentată în toate studiile de specialitate. Atitudinea băncilor asupra creditelor este indicatorul prociclic cel mai de încredere. Băncile au fost optimiste cu mult înaintea economiei şi vor fi mai pesimiste cu mult mai mult timp decât vom fi noi.
AGERPRES: Tot mai multe case de brokeraj din România vorbesc despre o bulă speculativă care urmează să se spargă în perioada următoare, putând duce la o nouă criză financiară din cauza monetizării masive adoptate de Rezerva Federală, Banca Japoniei, Angliei, Elveţiei şi cea Europeană, ce a dus preţurile activelor financiare la maxime istorice. Dumneavoastră ce părere aveţi despre această teorie?
Adrian Mitroi: Eroarea prin comisiune este mai dureroasă psihologic decât cea prin omisiune. Altfel spus, atunci când valoarea unui activ pe care îl deţii scade, eşti mai nemulţumit decât atunci când observi că valoarea unui activ pe care ai ezitat să îl cumperi creşte sistematic. Investitorii, indivizii pun mare preţ pe senzaţia de participant la piaţă şi cea de aparenţă de control al evenimentelor. Din fericire, viaţa a demonstrat că pentru cei mai mulţi dintre noi, nici norocul nici ghinionul nu au tendinţe de status quo - ceea ce în economia de piaţă este factorul cheie al progresului.
Acomodarea masivă monetară este singura soluţie care este cea mai bună dintre cele rele pe care le avem la dispoziţie. Marele ei avantaj este că nu este supusă votului şi că excesele şi erorile financiare le putem lăsa astfel pe umerii generaţiilor viitoare, în timp ce noi mai credem incorect cum că consumul este o activitate economică productivă şi eficientă. Atât timp cât imprimeria mondială şi războiul tăcut al monedelor între marile economii politice ale globului sunt funcţionale, piaţa va folosi orice motiv de optimism pentru a pune la lucru fondurile disponibile care acum stau pe margine. Deocamdată, aceste fonduri circulă doar în interiorul circuitului economiei nominale, cea care deocamdată continuă procesul de dezintermediere şi de reducere a joburilor.
AGERPRES: În ce fel vedeţi că va afecta o astfel de bulă România?
Adrian Mitroi: În primul rând, efectele pozitive ar trebui să apară în primul rând prin scăderea costului materiilor prime şi a energiei. În plus, economiile disciplinate, cele care nu au avut nevoie nici de bail out nici de bail in vor câştiga, măcar prin diferenţă, ca un elev silitor într-o clasă mai puţin performantă.
Link: http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/201894-INTERVIU-Adrian-Mitroi-CFA-Vom-ramane-in-purgatoriul-datoriei-si-penitenta-austeritatii-de-capital-pentru-o-perioada-mai-lunga.html
Sursa: www.agerpres.ro; 9 iunie 2013; autor Florin Bărbuţă
