Cinci ani de criza, doua programe stand-by, crestere economica redusa: va schimba FMI paradigma?

Incheierea unui nou acord cu Fondul Monetar International (FMI) este o chestiune de zile, in conditiile in care toti factorii de decizie din economia romaneasca, de la presedinte pana la guvernatorul BNR, au recomandat cu caldura un nou program de tip preventiv. Cu toate acestea, ramane intrebarea ce castiga economia de pe urma relatiei cu FMI?
De altfel, vizita directorului general al FMI, Christine Lagarde, pare sa evidentieze si mai mult iminenta noului acord, dupa cum a spus chiar premierul Victor Ponta.
Totodata, o misiune a FMI vine la Bucuresti pe 17 iulie pentru discutii privind un nou acord de imprumut cu Romania, imediat dupa vizita directorului general al Fondului, Christine Lagarde, care se va afla in Romania in perioada 15-16 iulie.
Pe de alta parte, Ungaria se leapada de FMI si a cerut luni Fondului sa inchida biroul de la Budapesta.

Este relatia cu FMI un stigmat sau din contra? 

In mod normal si dupa cum ne-a dovedit istoria in repetate randuri, tarile care bateau la poarta FMI aveau in general mari probleme economice si, in consecinta, incheierea unor acorduri cu Fondul avea o conotatie negativa, intrucat FMI este o institutie conceputa sa acorde finantare in conditii extraordinare, in situatii de urgenta.
Potrivit economistului Adrian Mitroi, FMI are avantajul de a pune bine in practica mecanismul de palnie, adica de a colecta bani din diferite colturi ale lumii, de la tari fara probleme financiare, si a le directiona ulterior catre acele economii afectate de crize de lichiditati.
Insa, in cazul Romaniei, Mitroi spune ca aceasta combinatie inedita, de FMI si piete financiare, este una "benigna" si acest tip de finantare institutionale este "o forma neconventionala de expasiune economica".
Mai mult, un acord cu FMI beneficiaza de puterea exemplului, pentru ca este un mesaj bun pentru investitori si agentiile de rating.

Mai mult: http://www.wall-street.ro/articol/Economie/151404/fmi-program-economie-criza.html 

Sursa: www.wall-street.ro; 15 iulie 2013; autor Razvan Enache

INTERVIU Adrian Mitroi (CFA) în AGERPRES - Acordul preventiv

A. M.: Acordul preventiv este un card de credit folositor, de ajutor în fața eventualelor adversități economice

Atât timp cât investiţiile străine se vor face preponderent în datorie publică şi nu în întreprinderi, avem nevoie de compensarea oferită de finanţarea cursivă instituţională, a declarat Adrian Mitroi, în calitate de Lector, Investiţii şi Finanţe Comportamentale, Academia de Studii Economice.


Adrian Mitroi, secretar general al CFA România, a vorbit într-un interviu acordat AGERPRES despre un eventual nou acord cu FMI şi importanţa acestuia pentru economie, apariţia în fostele acorduri a ţintei de arierate şi relaţia dintre creştere economică şi acordul cu Fondul.

AGERPRES: Vedeţi o prioritate pentru autorităţi încheierea unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional?

Adrian Mitroi: Acordul de asistenţă instituţională – de tip preventiv FMI (cu sau fără CE) este prioritate pentru autorităţi. Finanţarea instituţională este o formă non-convenţională de politică de expansiune economică, care trebuie să compenseze capacitatea limitată a bugetului de a antrena, prin investiţii şi consum public, proiecte de infrastructură şi interes public, care să urnească şi economia privată, prin efectul de angrenare şi prin simpatie a încrederii economice în viitor.

Logica individului este simplă: dacă străinii, Guvernul sau Banca Centrală nu au încredere economică şi financiară, de ce aş avea eu speranţa şi aş investi sau consuma rezervele mele financiare limitate? Puterea exemplului constructiv pe care îl prezintă autorităţile este favorabilă şi multiplicativă economic.

AGERPRES: De ce este folositor un acord cu Fondul?

Adrian Mitroi: Acordul preventiv este un card de credit folositor, de ajutor în faţa eventualelor adversităţi economice. O astfel de adversitate instituţională, consecinţa neintenţionată a unor greşeli anterioare este corecţia financiară recent impusă de UE, asociată programelor operaţionale ale administraţiilor, cu un ordin de mărime de 0,5% din PIB. Acest event, surmontabil financiar, dar care necesită renunţări la alte capitole, ne aduce aminte că suntem şi rămânem în modul operaţional de management al deficitului şi nici o depăşire a acestuia nu este permisă. În schimb, acordul oferă un element cheie în stabilirea priorităţilor financiare - menţinerea opţionalităţii acestor politici. Astfel, odată ce avem uşa deschisă la partenerii finanţatori, suntem mai bine pregătiţi să articulăm şi o agendă naţionala de creştere şi de îmbunătăţire a nivelului de trai.

AGERPRES: România poate avea creştere economică fără un acord cu FMI?

Adrian Mitroi: Fără acord de finanţare şi fără credit nu există o creştere economică minimală. Cum venitul real mai creşte doar din scăderea inflaţiei şi a preţului materiilor prime, orice credit nou introdus în economie atenuează procesul dureros de dinamică negativă a creditului privat. Atât timp cât investiţiile străine se vor face preponderant în datorie publică şi nu în întreprinderi, avem nevoie de compensarea oferită de finanţarea cursivă instituţională.

AGERPRES: Având în vedere cele menţionate anterior, cum trebuie să fie PIB-ul şi inflaţia?

Adrian Mitroi: Pentru creşterea bunăstării avem nevoie de creştere economică. Aceasta trebuie să fie mai mare decât inflaţia (raportul poate evolua favorabil şi doar prin scăderea inflaţiei) şi obligatoriu generatoare de locuri de muncă pentru cei care, deşi nu uităm că suntem în contextul unei demografii negative, încep să îşi caute un job. Lucrătorii tineri potenţiali au opţiuni limitate de găsire a unui job, mai ales a unuia bine plătit. O economie care creează joburi bine plătite este una competitivă. Antreprenorii şi asumatorii de risc sunt cei care creează joburi, dar care sunt şi cei mai expuşi la aversiunea ciclurilor economice. Acordurile instituţionale de finanţare pot fi comparate cu instrumente derivate, de tipul opţiunii PUT pe curs valutar (protecţie la scădere a cursului) şi de tipul opţiunii CAP pe rata dobânzii de (re)finanţare a deficitelor (protecţie la creşterea cursului). Dobânzile mici fertilizează economia şi protejează cât de cât valoarea activelor şi, implicit, a solvabilităţii agenţilor economici

AGERPRES: De ce revine mereu în discuţie, în acorduri, ţinta arieratelor?

Adrian Mitroi: Managementul deficitului este strict corelat cu cel al arieratelor, în jur de 20% din PIB. Două treimi din acestea sunt din partea firmelor private şi doar 1/3 din parte celor de stat. Nu e de mirare că subiectul revine la fiecare acord.
 
AGERPRES: Există o legătură între un acord de finanţare şi austeritate?

Adrian Mitroi: Urmează ani de vârf de plata a ratelor din acordul de finanţare anterior. Rostogolirea acestora se va face prin intermediul pieţei interne şi externe. Coroborat cu necesarul curent de finanţare al datoriei, rămâne ca o atitudine cooperantă a pieţei, în finanţarea ieftină şi lungă a deficitului, este element de bază al managementului datoriei publice şi a deficitului. Această precondiţie depinde direct de existenţa unui acord. Supravegherea de către pieţele financiare a relaţiilor instituţionale pe care le avem cu finanţatorii seamănă cu profesorul unei materii grele: chiar dacă nu este întotdeauna suficient de exigent, se afla tot timpul în clasă şi îşi supraveghează elevii. De fiecare dată când dl. Profesor iese din clasă, elevii-politicieni vor folosi oportunitatea de reducere contraproductivă a efortului de reformă. Totuşi, România este poziţionată favorabil, prin diferenţa pozitivă faţă de alţi elevi din clasă. Indicatorii macro, de stabilitate, de creştere şi şomaj, chiar dacă nu de lăudat, sunt în zone de confort. Din nefericire, acordurile de finanţare sunt condiţionate întotdeauna de austeritate. O bancă îţi va cere întotdeauna să fii chibzuit în ceea ce privește consumul, atunci când ai un credit. Pentru creştere economică este nevoie de credit. Pentru credit privat avem nevoie de credit instituţional. Creditul instituţional are orizonturi scurte, este, în general, aşezat pe principii politice şi de apartenenţa la UE, dar nu este consecutiv aducător de creştere şi joburi. Aceste realizări sunt consecinţe doar ale creditului privat, care la rându-i vine ulterior investiţiilor de capital private.

Managementul deficitelor este necesar, dar nu şi suficient, pentru creştere sustenabilă. Cei trei indicatori: deficit public, deficit cont curent şi datorie publică sunt corelaţi cu disciplina fiscală şi bugetară. România a făcut eforturi îndelungate pentru a atinge această disciplină, acum e timpul să culegem şi roadele, însă efortul trebuie să fie acum mai calibrat şi mai inteligent. Bilanţurile corporaţiilor şi ale indivizilor sunt încă fragile şi acest efect se vede în scăderea interesului pentru consum şi investiţie. Inserţia de încredere adusă de partenerii finanţatori este multipicativ favorabilă.

AGERPRES: Fără un acord cu instituţiile internaţionale, credeţi că autorităţile ar putea îndeplini nişte ţinte asemănătoare cu cele impuse de Fond?

Adrian Mitroi: Împrumutul (un card de credit fără comision) impune clauze de acordare şi menţinere, care vizează reforme dificile, cu preţ social şi politic. Parteneriatul cu instituţii de gen FMI, care fac aşa ceva, în mod curent, peste tot în lume, ne asigură că suntem în ton cu happeningul economic mondial. Dificultăţile noastre nu sunt unice. Priorităţile strategice naţionale nu au cum să fie pe masa finanţatorilor.

De aceea, prin acord, noi cumpărăm încredere şi timp să gândim şi implementăm ceea ce contează pentru mai binele economic naţional din viitor: încetinirea şi inversarea trendului demografic, cu necesarul de întinerire a vârstei medii, creşterea economică de convergenţa reală (>4%), ISD şi Fonduri Europene pentru crearea de joburi. Doar investiţiile de capital crează joburi, cele de portofoliu şi de achiziţie de deficit public (deşi favorabile cursului şi dobânzilor şi deci implicit finanţării acestor deficite) sunt neîngăduitoare cu amânările sau ezitările noastre economice.

România are mai multe proiecte de dezvoltare concurente care depind implicit de o relaţie impecabilă şi cursivă cu instituţiile finanţatoare ale deficitelor dar şi cu pieţele finanţatoare ale acestor deficite: privatizări în energie şi transporturi, managementul privat (o prioritate maximă a reformei, aparent soft dar cu implicaţii favorabile tangibile, observabile deja imediat), continuarea procesului de relaxare monetară iniţiat sub auspiciile unui proces de însănătoşire dezinflaţionist, reducerea substanţială a arieratelor, restructurarea întreprinderilor de stat, creşterea competitivităţii, crearea de joburi, inovaţie prin tehnologie şi creştere, în final, a bunăstării economice.

Link: http://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/210255-Adrian-Mitroi-CFA-Acordul-preventiv-este-un-card-de-credit-folositor-de-ajutor-in-fata-eventualelor-adversitati-economice.html

Sursa: www.agerpres.ro; 15 iulie 2013; autor Florin Bărbuță